Shanghai: oras planificat, oras cu cap!

Din ciclul "guvernantii lor sunt mai inteligenti decat ai nostri" scriu o serie de articole despre China moderna si rezultatele pozitive din felul in care conducerea RPC a abordat tranzitia. Urbanizarea si alocarea resurselor imobiliare sunt componente esentiale, iar Shanghai este emblema succesului. In acest articol vorbesc despre importanta de a avea un plan.

de Stefan Negritoiu la categoria Studiu de Piață

Publicat la 02.03.2011 | 752 vizualizări | 1 comentarii

Acum 10 ani circula un banc: „Optimistii invata engleza, pesimistii chineza”.  Asa ca in toamna asta am calatorit pentru prima oara in Asia si am ales sa ma duc in China sa ma pregatesc pentru ce-i mai „rau”.  M-am intors asa de incantat de felul in care China se dezvolta ca planific sa ma mut la Shanghai, asta dupa ce m-am chinuit 10 ani sa obtin greencard ca sa pot locui si munci in SUA - cum se schimba lumea!

Inainte sa exagerez cu laudele despre Shanghai trebuie mentionat ca:

1. Shanghai nu e China.  In sensul ca Shanghai a fost mai progresiv si mai capitalist (relativ vorbind) in orice moment de-a lungul sec. XX si asta se vede acum.
2. In ciuda dezvoltarii fabuloase, Republica Populara Chineza este totusi un stat totalitar cu iz capitalist dar nu democrat. Deciziile sunt luate de un numar relativ mic de oameni si "legalitatea" a ceea ce faci se poate schimba peste noapte. De exemplu, pe 30 dec 2010 guvernul a decis ca din ziua respectiva este ilegal sa folosesti Skype (in principal ca sa asigure monopolul China Telecom asupra telefoniei prin Internet).   Da, ilegal la modul la care te pot baga in puscarie si nu au o jena sa faca asta daca chiar ii deranjezi.

Acestea fiind spuse, "nasirea" Chinei moderne prin procesul de tranzitie catre o societate cu bunastare (nu spun democrata pentru ca nu e clar daca asta este obiectul final) a rezultat intr-o metropola, Shanghai, mai moderna si mai functionala decat orice metropola americana si decat multe din cele europene.  Rezultatul denota o clasa conducatoare foarte inteligenta, mult mai inteligenta decat cea din Romania.  De ce zic asta?

Prima dovada de inteligenta. Cinic vorbind, obiectivul clasei conducatoare este sa-si creasca baza de putere.  Idealist vorbind, obiectivul este sa creasca bunastarea cetatenilor.  Fie ca privim cinic sau idealist, o dovada de inteligenta este cand guvernantii inteleg ca valoarea puterii este direct proportionala cu bunastarea cetatenilor.  Sau un alt fel de a spune: daca nu furi tot si dai si cetatenilor ceva vei fi mai puternic in final. 

In Shanghai bunastarea nu este doar o manjeala de aparenta.  Nu incerc sa spun ca exista o clasa de mijloc semnificativa ca in SUA sau Europa de Vest, dar banii au permeat totusi destul de mult societatea.  In Shanghai nu exista discrepantele socante dintre bogati si saraci care exista in Mumbai spre exemplu. Este adevarat ca, in stil comunist, conducerea a dat ordin al 11-lea ceas inainte de World Expo 2010 sa se vopseasca toate gardurile, iar pe parcursul expozitiei au fost interzise reparatiile de orice fel, ca sa dea bine.   Dar totusi cifrele astea spun ceva:

In primul rand vedem ca PIB/capita pentru Shanghai si Romania sunt similare care este o dovada ca exista macar conturata o clasa de mijloc. Doar ca Shanghai a reusit aceiasi evolutie ca Romania simultan cu cresterea masiva a populatiei din oras.  Economia Shanghai a crescut in 2010 si va continua sa creasca cu 10% pe an. Economia Romaniei a crescut cu 0,3% in 2010.

A doua dovada de inteligenta. Faptul ca China per total nu este inca moderna nu trebuie subestimat.  Shanghai este ca o reteta de succes: odata inteles procesul, poate fi replicat de cat ori este nevoie.   Orasul se dezvolta in baza unui plan urbanistic bine pus la punct din care se invata lectii si se replica la dezvoltarea urbana a altor metropole chinezesti.  Chongqing spre exemplu este un alt oras masiv in China care in ultimii 10 ani s-a dezvoltat incredibil de rapid in baza lectiilor invatate din Shanghai.

Shanghai are un Muzeu de Planificare Urbana care are rolul de a educa si ghida cetatenii si turistii despre directia in care se merge si care este dovada existentei unei matrite de dezvoltare replicabila pentru ca un muzeu similar se gaseste si in Chongqing.

Pana in 2020 scopul este ca 40% din suprafata urbana sa fie spatii verzi.

Distantele dintre cela doua aeroporturi si centrul orasului, ca sa-ti poti face o imagine mai buna de suprafata zonei administrative.

Astfel de dezvoltari urbane coordonate sunt foarte putine in istoria moderna. Ultima astfel de urbanizare coordonata pe scara larga a fost in 1950 in SUA, constructia sistemului national de autostrazi sub egida presedintelui Eisenhower.

A treia dovada de inteligenta.  Observa in tabelul de mai sus ca in decurs de 15 ani populatia orasului a crescut cu 6 milioane de locuitori! Asta este pur si simplu de neimaginat!  Gandeste-te ca esti primar si trebuie sa fii moasa la doua Bucurestiuri in 15 ani! Cum faci asta?  Pe mine revelatia asta m-a dat pe spate.  Sunt asa de multe probleme de logistica ca te doare capul numai incercand sa le inventariezi. Cum conectezi 500.000 de oameni pe ani la reteaua electrica fara sa lasi restul orasului fara lumina?  Dar apa, drumuri? O nebunie...

Si sa nu uitam factorul uman, ceea ce numim "civilizatie" (ex. "brasovenii sunt civilizati, dar bucurestenii nu").  Cum "civilizezi" milioane de oameni care migreaza de la tara la oras?  In anii '90 Shanghai a avut mari probleme pentru ca taranii nou-veniti (mai ales copii) isi faceau nevoile direct pe strada, in parcuri, etc.

Eu numesc abilitatea asta: civilizare cu intentie (sau fortata daca esti mai cinic) spre deosebire de civilizarea naturala/organica care se petrece de-a lungul multor decenii nu a 15 ani!  Si au reusit pentru ca timp de o saptamana cand m-am plimbat prin Shanghai nu am vazut decat un singur copil facandu-si nevoile intr-un tufis (cei drept in Piata  Poporului - mandria orasului!) :-). Nu mai cunosc nici o astfel de migratie masiva intr-un timp asa de scurt in toata istoria lumii!

Concluzia?  „Optimistii invata si engleza si chineza.  Pesimistii pierd vremea in fata TV-ului uitandu-se la politicieni cum se cearta”.