Iti intrebi agentul imobiliar atunci cand construiesti?

Postat initial pe blogul meu www.iulianniculae.ro, articolul de fata face parte dintr-o serie de povestioare adevarate menite sa atraga atentia consumatorului de imobiliare de necesitatea existentei unor servicii imobiliare de inalta calitate, servicii prestate cu etica si profesionalism.

de Iulian Niculae la categoria General

Publicat la 06.09.2010 | 469 vizualizări | 1 comentarii

Pe la începutul lui iunie, la recomandarea prietenilor mei clujeni, am fost solicitat la evaluarea unui imobil ce se dorea a fi vândut.
De la primul contact telefonic am simţit că Dan este un om elegant şi cultivat. Părea uşor dezorientat şi i-am simţit o mare uşurare în voce când am confirmat întâlnirea noastră de sâmbătă dimineaţa. Spre uşoara disperare a soţiei a trebuit să îl iau cu mine pe David, băieţelui nostru. Nu aveam unde să-l las. Nu obişnuiesc să fac asta însă, acum, am fost nevoit şi aveam şi acceptul clientului.

Drumul către Prelungirea Ghencea a trecut repede, în week-end celebra gâtuire de la podul Grand dispărând. Părăsesc strada Braşov şi fac dreapta pe Prelungire. Conform indicaţiilor lui Dan las pe dreapta ultimul bloc comunist şi caut cu atenţie, pe stânga, o stradă asfaltată.

Prelungirea Ghencea a fost, după 2003, un mare şantier. Odinioară graniţuită de culturi de porumb zona a fost rapid parcelată şi scoasă, lot cu lot, la vânzare. Încet, încet au fost trase utilităţile la protestele tot mai energice ale primilor temerari, proprietarii de vile. Cartierul prindea contur de la an la an, şi tot aşa preţul terenului se umfla ca Prutul la inundaţii…

În final nimeresc cu succes strada. Flerul de agent opreşte încet în faţa unei impunătoare construcţii, la roşu, situată între două vile babane. Aici e. Nici nu apuc să mă dumiresc bine şi lânga mine, apare Dan, proprietarul.

După uzanţa de rigoare şi schimbul de cărţi de vizită intrăm pe proprietate. ‘Terenul generos de 1000 mp a fost prost utilizat’, e primul gând ce îmi răsare în minte.
Realizez originalitatea proiectului puţin mai târziu, când suntem pe scări. Volumetrie amplă, spaţii largi, living ultra-generos, dormitoare mari cu dresinguri ce ar putea găzdui doi studenţi la Politehnică. Ce naiba caută structura asta aici şi nu în Snagov, Izvorani sau Pipera?

Molcom, Dan îşi structurează nevoia. Sătul, probabil, de Bucureştiul acesta vrea să îşi relocheze familia în Clujul natal. Alt trai, mon cher, acolo parcă şi câinii aşteaptă alene, pe trotuar, culoarea verde. Nu pot să nu-i dau omului dreptate. Un motiv cât se poate de serios pentru a vinde.

”Iulian, am construit-o pentru noi. Niciodată nu ne-am gândit la vânzare însă… asta este viaţa! Oricum, avem aici 1000 mp. Curtea este extrem de mare şi cu uşurinţă mai putem vinde separat, vreo 400-500 mp.”

Am aruncat un ochi pe lateralul vilei, atent la distanţa dintre construcţie şi limita din dreapta. Hm, am apreciat maxim 3 metri liniari. În cap deja se rotea ideea unei nefericite lotizări, întocmită de un expert cadastral grăbit, autentificată de notar şi respinsă fără drept de apel de către serviciul Urbanism, la solicitarea unui certificat în vederea construirii pe lotul din spate. Văzusem şi auzisem de multe ori filmul ăsta.

Cu regret în voce încep să-i explic lui Dan cum a “irosit” banii pe teren pozitionând ineficient construcţia. Putea să cumpere 600 mp şi rezultatul financiar, acum, la revânzare, ar fi acelaşi. Nu se poate da o utilizare construibilă independentă terenului ce forma curtea din spate.

”Nu mi-a spus nimeni asta şi eu nu m-am gândit nicio clipă că voi vinde! Era bun un aşa sfat înainte de construcţie. Vremurile sunt aşa cum sunt şi nu poţi ştii ce surprize iţi rezervă viitorul!” a spus atunci Dan cu năduf.

Îmi prezint în continuare serviciile imobiliare. Raport de evaluare, analiză comparativă de piaţă, marketarea vânzării, reprezentare, colaborarea cu colegii mei din piaţă. Dan este de acord, în principiu, cu stilul meu de lucru. Poate că era de acord cu o consultanţă imobiliară înainte de a construi. Să-i spună cineva ce se poate întâmpla şi atunci când în piaţă plouă mocăneşte. Ca acum…

David al meu este deja super plictisit. Şi avea dreptare, trecuseră două ore. Au fost spuse multe şi multe mai erau în aşteptare. Convenim scurt asupra evoluţiei colaborării şi părăsim locaţia.
Week-end plăcut, Prelungirea Ghencea!

Atunci când propun un imobil clienţilor mei încerc să-i fac atenţi şi în privinţa evoluţiei acestuia pe viitor. Am situaţii în care recomand unui cumpărător de două camere un apartament de trei, atunci când raportul mp construiţi/preţ este asemănător. Sau invers, dacă observ că nevoile sale sunt bine acoperite. Unii ascultă atenţi şi pleacă cu ceva, alţii prezintă simptomul aferent unui trafic de sunete prin urechi. Eu îmi fac datoria. Ca de obicei.

Tu îţi întrebi agentul imobiliar atunci când începi să construieşti?